Efectul de piramidă

From Pseudoștiința
Jump to: navigation, search

Efectul de piramidă este numele dat unor idei pseudoștiințifice care atribuie puteri miraculoase obiectelor cu formă de piramidă. Cele mai conservatoare afirmații pretind că piramidele au puterea de a conserva mâncarea, purifică apa și ascult lamele de ras plasate sub ele.

Primele mențiuni apar în anii 30, din partea unui radiestezist francez, pe nume A. Bovis. În 1949, cehoslovacul Karel Drbal [1] obține un patent pentru „invenția” unei piramide sub care lamele ras ținute se ascut singure și rămân ascuțite mai mult timp.

Între timp, piramidelor li s-au atribuit mult mai multe puteri magice. Printre acestea:

  1. Schimbarea curgerii timpului [2]
  2. Perpetuum mobile [3]
  3. Cârnații dacilor nu se stricau fiindcă erau ținuți în pod, care are formă de piramidă. [4]

Printre susținătorii de la noi se numără Mărioara Godeanu.

Piramidologie

Următorul text a fost publicat în revista „Știință și tehnică”: [5]

Dintre miturile (relativ) moderne, nu au cum să lipsească puterile misterioase ale piramidelor. O lamă de ras pusă într-un anume loc într-o structură care reproduce, la scară, piramida lui Keops își recapătă ascuțișul. Mâncarea pusă în același loc nu se strică, doar se usucă, se mumifică. Și așa mai departe. Ceva, o misterioasă forță, se manifestă în interiorul piramidei.

Nu pot afirma cu precizie, dar se pare că prima abordare ”științifică” a misterioaselor puteri ale formei de piramidă îi aparține francezului A. Bovis, un faimos ”specialist” în radiestezie. Bovis, prin anii 1930 a efectuat mai multe experimente cu modele din carton, la scară, ale piramdei Keops. Într-o comunicare intitulată ”Metodă de radiestezie bazată pe inducția tuturor corpurilor”, susținută la ”Congresul internațional de radiotelurică de la Nisa, din 1935, el spunea: ”Am construit [din carton] o piramidă […] cu baza de 24 m și înălțimea de 15 cm, adică o reproducere la scara 1/1000 a piramidei lui Keops.” Această piramidă a fost supusă unor cercetări atente cu ajutorul dispozitivului numit Biometru, inventat de însuși Antoine Bovis. Să vedem ce rezultate a obținut: ”Am măsurat cu Biometrul radițiile celor patru fețe și am găsit la Nord 215 grade pozitive, la Sud 215 grade negative, la Est 240 grade mixt-pozitive și la Vest numai 75 grade pozitive […] apoi am măsurat radiațiile în interiorul monumentului, la aproximativ o treime de la vârf, locul aproximativ al ceea ce se numește camera regală, și am obținut 2000 grade pozitive.” Din păcate, în broșura în care Bovis își prezenta lucrarea, nu sunt date suficiente informații despre acest aparat de măsurat, inventat de el și numit Biometru. Tot ce vă pot spune că până în zilele noastre unii radiesteziști folosesc un cadran, numit cadranul lui Bovis cu ajutorul căruia se evaluază nivelul de benefic și malefic în grade Bovis.

Din lucrarea lui Bovis am dedus că pentru evaluarea făcută s-a folosit un aparat care avea drept element sensibil… pendululul radiestezic.

Cum funcționează acest pendul? Bovis are propria sa teorie. Atomii sunt alcătuiți din protoni și electroni (neutronul fusese descoperit abia cu vreo trei ani mai înainte de lucrarea lui Bovis). Electronii se rotesc în jurul protonilor, devenind astfel echivalentul a niște mici sisteme planetare. Bila, folosită pentru pendulul radiestezic, stă nemișcată câtă vreme nu interactionează cu cu ”undele corpului cercetat” și câtă vreme nu sunt transmiși ”curenți prin vârfurile degetelor, care bulversează mișcările atomilor din bilă”. Și ne mai spune Bovis că în momentul în care apare o interacție cu acestea ”în bilă se produc uragane, care agită acest univers [cel al atomilor din bilă] în mișcări rapide, permițând masei să scape de legea gravitației, având drept consecință mișcările circulare sau longitudinale ale bilei.” V-am dat acestă explicație a lui Bovis mai degrabă în scop didactic. În lumea pseudoștiinței acest tip de deducție a rămas practic neschimbat, până în zilele noastre. Singura diferență constă în apariția unor cuvinte noi: mecanică cuantică, informație, găuri de vierme, matrice holografică, biocâmp, bioenergie etc. etc. etc.

Revenind la Bovis, să ne reamintim că acesta a ”descoperit” că în interiorul unei piramide, în locul numit camera regală, structura sa creeză niște radiații, să le zicem, benefice. Plecând de la această constatare Bovis a pus în piramidă un pește mic și o bucățică de carne. Ambele s-au mumificat, întocmai cum se aștepta Bovis. Totuși el mai păstrează o urmă de prudență: ”Fără a afirma nimic, ne punem întrebarea: această cameră regală ar putea fi o cameră magnetică care ar putea fi folosită pentru diferite experimente?”

Și de la Bovis încoace se fac tot soiul de experimente cu piramida și așanumitul efect de piramidă. Există chiar un patent cehoslovac, din 1949, pentru un dispozitiv de reascuțire a lamelor de ras, bazat pe efectul de piramidă. Aici trebuie spus că, în ciuda a ceea ce cred unii, un brevet de invenție, un patent, nu validează nimic altceva decât prioritatea ideii, chiar dacă ea este netestată sau chiar absurdă. Brevetul de invenție nu este un certificat de funcționare, el nu validează vreo teorie științifică.

Pe Internet veți găsi cu ușurință tot soiul de oferte de piramide, pe care le-ați putea achiziționa în scopul de a vă reechilbra energetic și a vă ridica vibrația proprie, pentru a transforma apa obișnuită într-o apă benefic energizată, piramide pe care le puteți pune pe cap pentru a gândi mai bine… etc etc.

Nu vreau acum să arunc în zona ridicolului ”efectul de piramidă”. Am cunoscut oameni onești, care au experimentat efectul de piramidă și care au obținut rezultate pozitive. Din păcate, aceste ”rezultate pozitive”, oricât de entuziast ar fi prezentate de cei care le-au obținut, sunt mai degrabă efectul subiectivismului experimentatorului. Este foarte ușor ca dorința de a obține un anumit rezultat în urma unui experiment oarecare să te ducă la rezultate fals pozitive.

Cazul cel mai faimos este cel al fizicianului francez Prosper-René Blondlot. În cele ce urmează voi rezuma un articol pe care l-am publicat cu ceva timp în urmă în Știință și tehnică. În 1903, Blondlot a descoperit ”razele N”. Aceste radiații, invizibile, erau capabile să străbată lemnul, aluminiul, hârtia neagră și erau emise de către orice substanță, cu excepția lemnului verde (adică a unui lemn care nu fusese uscat). Ele mai erau capabile să mărească luminozitatea unei surse luminoase slabe și, după o scurtă expunere la acțiunea radiațiilor N, creștea sensibilitatea ochiului. Pentru a le detecta, era suficient să fie folosit dispozitivul pus la punct de către Blondlot, al cărui element principal era o prismă din aluminiu, care descompunea radiațiile electromagnetice produse de un fir metalic fierbinte plasat într-un tub din oțel. Razele N obținute în urma experimentului erau invizibile, dar puteau fi evidențiate cu ajutorul unui ecran fluorescent. Pentru această descoperire Blondlot a fost răsplătit cu premiu de către Academia Franceză. Din nefericire, nici un alt laborator, cu excepția unora din Franța, nu a reușit să reproducă experimentul prin care se generau și se identificau razele N. Se ajunsese, la un moment dat, să se afirme că numai ochii latinilor pot observa aceste misterioase radiații.

Lucrurile nu puteau rămâne în acest stadiu, așa că revista Nature a decis să-l trimită pe fizicianul Robert Wood pentru a asista la experimentele lui Blondlot. În timpul unui experiment Wood a subtilizat prisma de aluminiu (prin care trecea lumina pentru a fi separate radiațiile N) într-un moment de neatenție a fizicienilor francezi. Francezii, privind către ecranul ce trebuia să devină luminos sub acțiunea radiațiilor N, îi arată lui Wood cum începe respectivul ecran să aibă o strălucire slabă. Vă rog să rețineți: fizicienii francezi observau radiațiile N, chiar în absența dispozitivul care ar fi trebuit să le producă! Lucrurile s-ar fi putut opri aici. Numai că există și o continuare. Unul dintre asistenții lui Blondlot a remarcat lipsa prismei din aluminiu, așa că a propus repetarea experimentului. De această dată, desigur, nici urmă de radiații N! Toată lumea știa că experimentează fără prismă… Numai că… Wood pusese deja prisma la locul ei, tot fără să fie observat de cineva. Dintr-o dată lucrurile s-au clarificat: dorința fierbinte de a identifica un nou tip de radiații invizibile a dus la ”descoperirea” razelor N… Trebuie precizat un lucru: Blondlot, un mare fizician a cărui valoare nu poate fi contestată, nu a comis nici o fraudă experimentală. El credea sincer în descoperirea sa. A făcut o singură, și fatală, greșeală: nu a ținut seama de propriul său subiectivism pe parcursul procedurilor experimentale și astfel a putut să vadă fenomene care nu existau în realitate. În știință subiectivismul poate conduce la erori grave. Chiar și în cazul unor oameni de știință serioși.

Revenind acum la efectul de piramidă, pot să vă dau un mic exemplu. Un foarte bun prieten de-al meu și-a construit o mică piramidă din ipos, pentru a vedea dacă ceea ce se spune despre ea este adevărat. Pentru experiment a folosit baterii electrice. Rezultatele au fost convingătoare pentru bunul meu prieten. Bateriile, chiar consumate, își reveneau după plasarea în piramidă. Numai că… experimentul nu era nici pe departe concludent. În primul rând nu avea un element de comparație. Bunul meu prieten nu verifica decât bateriile introduse în piramidă. Nu avea baterii ”martor”, care să fie identice cu cele supuse experimentului. În asemenea experimente este obligatoriu să existe acest lot martor. Și mai este ceva. Pentru a elimina subiectivismul, asemenea experimente trebuie să fie efectuate ”în orb”. În cazul nostru, asta înseamnă că atunci când se evalua efectul de piramidă asupra bateriilor experimentatorul nu trebuia să știe dacă verifică o baterie plasată în piramidă sau una din lotul martor.

Unii pun lipsa dovezilor privitoare la efectul de piramidă pe seama lipsei fondurilor pentru cercetarea acestui subiect. Afirmația este cel puțin exagerată. Nu este nevoie de un laborator sofisticat, nu sunt necesare fonduri uriașe pentru a valida existența vreunui misterios efect de piramidă. Singura problemă este că el nu apare decât în cazul în care este abandonată metodologia riguroasă a experimentelor științifice. De-a lungul timpului am găsit mai multe cercetări, publicate în reviste obscure, care ”confirmau” existența efectului de piramidă. Din nefericire, toate capotau la capitolul metodologie experimentală. Din acest motiv ele nu au avut reverberații decât în lumea celor gata să creadă orice, absolut orice.

Resurse

  1. https://www.facebook.com/groups/pseudostiinta/search/?query=efectul+de+piramidă
  2. Piramidologie