Dumitru Constantin Dulcan

From Pseudoștiința
Jump to: navigation, search

Dumitru Constantin Dulcan este un medic român pasionat de „spiritualitatea New Age”. Este adeptul și susținătorul mentalității „Mintea domină materia” -- credința în supremația voinței asupra fenomenelor fizice. Alături de Pavel Chirilă, este una din principalele surse „cu titluri” la care fac apel iubitorii de pseudoștiință, fiind unul din preferații revistei Formula AS.

Convingeri

Pseudoștiință cuantică

"Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie." http://www.formula-as.ro/2015/1153/stil-de-viata-100/dr-constantin-dulcan-avem-nevoie-de-bucurie-ca-de-painea-cea-zilnica-18800

Nu, fizica cuantică nu a arătat nimic de această natură. Afirmația lui Dulcan este doar un exemplu tipic de pseudoștiință cuantică.

Acidofobie

Dulcan este adeptul teoriei conform căreia aciditatea și alcalinitatea din organism sunt responsabile de starea de sănătate și sunt influențabile prin puterea minții:

"Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid (...) iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin" http://www.formula-as.ro/2015/1153/stil-de-viata-100/dr-constantin-dulcan-avem-nevoie-de-bucurie-ca-de-painea-cea-zilnica-18800

Afirmația este doar un exemplu de pseudoștiință bazată pe distorsionarea noțiunii de echilibru pH, menită să promoveze o dietă alcalină.

Imagerie

Dulcan afirmă:

"Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat." http://www.formula-as.ro/2015/1153/stil-de-viata-100/dr-constantin-dulcan-avem-nevoie-de-bucurie-ca-de-painea-cea-zilnica-18800

Realitatea este:

"he has published no scientific study supporting these claims. A 10-year study co-authored by Siegel found that 34 breast cancer patients participating in his program did not live longer after diagnosis than comparable nonparticipants." http://mymalignantmelanoma.blogspot.ro/2009/05/bernie-siegel-mind-over-cancer.html

NDE

Dulcan crede în realitatea fenomenului NDE - „Near-Death Experiences”. Mai precis, crede că diversele experiențe senzoriale pe care le raportează unii oameni care și-au revenit după moartea clinică demonstrează că experiențele au survenit ca urmare a transportării sufletului într-un alt „loc” ș.a.

Magie imitativă

Dulcan are idei similare legii atracției, sugerând că efectul pe care îl au emoțiile asupra fiziologiei organismului corespund naturii morale a acelor emoții, fără nicio legătură cu biologia, chimia și fizica pe care acestea supervin.

[U]niversul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. (...) Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferință imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruși și bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva și declanșa boala.

Premisa de la care pleacă Dulcan este că mecanismele acelea biochimice care duc la boală (și într-adevăr există o legătură între sănătate și stres) au apărut ca urmare a acelei „legi”. Nu aduce niciun sprijin în favoarea acestei aserțiuni, însă, iar simpla afirmare a faptului că „dovezile” sunt consecvente cu teoria este un non sequitur.

„Legea” pare a fi contrazisă de faptul că stresul nu se suprapune perfect peste emoțiile considerate în mod clasic „negative” sau acțiunile considerate „rele”. De exemplu, poți să fii stresat din cauză că suferi pentru cineva drag. Sau poți să comiți atrocități și să fii perfect mulțumit cu sine.

Autovindecare

Dumitru Constantin Dulcan este adeptul autovindecării -- ideea conform căreia omul poate să se vindece de orice boală doar prin puterea minții. El consideră că această putere își are baza în emisfera cerebrală dreaptă:

Avem înscrise în celulele noastre toate programele, inclusiv cele de vindecare. Acestea se pot declanșa spontan sau pot fi controlate prin voință.

Dennis Jaffe (1981) explica efectul imageriei mentale prin intervenția emisferei cerebrale drepte, care este sediul limbajului simbolic, al gândirii intuitive, al trăirilor artistice și imaginative.

C.G. Jung considera emisfera cerebrală dreaptă ca fiind sediul limbajului simbolic și intuitiv, prin care se exprimă subconștientul nostru. Imageria mentală devine o conștiință interioară, care sondează adâncurile inconștientului și activează forțele latente -- prelungirea forței cosmice din noi. Am putea spune că aici găsim Cartea Universului înscrisă în noi, biblioteca, în care sunt depozitate toate datele referitoare la motivarea noastră ca simbol, sens și devenire. Găsim, mai ales, toate cauzele bolilor noastre și căile de vindecare a lor. Din nefericire, știința oificială a ignorat această sursă. Ea este citită doar de marii inițiați, care nu s-au instruit decât la universitatea naturii și a inspirației din alte dimensiuni (...).

Beneficiul cel mai important al imageriei mentale mi se pare a fi acela al posibilității de autovindecare, uneori, în funcție de capacitatea de autocontrol a bolnavului, obținându-se vindecări chiar în boli nerezolvate încă de medicina actuală.

„În căutarea sensului pierdut. Vol. I. Întâlnirea cu destinul”

Introvertiți

Despre introvertiți, Dulcan este de părere că:

Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi. [1]

Evoluție

Despre evoluția speciilor, Dulcan afirmă:\

Pe mine nu mă pot convinge nici toți marxiștii lumii, toți capitaliștii că venim din maimuțe [2]

Păi nu economiștii (aberanți sau nu) sunt cei însărcinați cu educația științifică. Ci oamenii de știință. Iar oamenii de știință au alte păreri decât cele ale lui Dulcan.

Inteligența materiei

„Inteligența materiei” este o carte scrisă de Dumitru Constantin Dulcan în anii '80 în care face o hermeneutică a literaturii cercetărilor ce par să susțină punctul lui de vedere. Cartea abundă de „dovezi” sub forma unor referințe la cercetările eternilor savanți ruși și a pasionaților de panpsihism. Ia de bune toate aserțiunile posibile de această natură pe care le-a putut găsi în literatură, fără să le chestioneze vreodată validitatea ci doar le expune, amestecându-le fie propriile sale idei, fie cu idei rezonabile.

Dacă ar fi chestionați cei citați în privința ideilor rezonabile, majoritatea covârșitoare nu ar fi de acord cu concluziile la care ajunge autorul pe baza informațiilor preluate de la ei.

E expert în căutarea de goluri în teoriile științifice actuale, goluri pe care le umple din burtă cu ce dorește el să susțină, după următorul model: „tot ceea ce nu înțelegem dovedește că există o minte universală care controlează totul”.

Teoria evoluției

Neînțelegerea evoluției

În următorul fragment, Dulcan reușește să arate cât de puțin înțelege evoluția și ce imagine caricaturizată asupra ei are:

Conform unei teorii mai recente, o radiație venită din Cosmos, o radiație nucleară din Pământ, sau diverși compuși chimici au provocat o mutație genetică favorabilă sau nefavorabilă, după hazard.

Sub presiunea selecției naturale mutațiile favorabile s-au transmis urmașilor, apărând noi forme adaptate mediului, cele nefavorabile dispărând. Dar radiațiile cosmice nu vin oricum. In calea lor, Terra opune un adevărat scut de apărare prin câmpul magnetic propriu. Acest câmp are momente când scade brusc în intensitate prin fenomenul de deplasare a polilor magnetici sau de inversiune geomagnetică. In aceste momente deci, Pământul este mult mai expus acțiunii radiațiilor cosmice decât în mod obișnuit.

In ultimele 3-4 milioane de ani, aceste fenomene s-ar fi petrecut de 4 ori. Lumea vie ar fi fost tot de atâtea ori expusă unor intense iradieri cosmice. Aceste accidente ar fi generat omul actual și în general lumea vie, așa cum o cunoaștem. Prin iradierea australopitecului s-a ajuns la omul de azi.

Prin iradierea omului de azi ne putem deci aștepta la surprize evolutive? Intr-un fel, tot cerul este de vină, s-ar putea spune. Numai că nu s-a "suflat în lut", ci s-a iradiat...!

In condițiile unei radioactivități crescute ar fi apărut, în Africa, prima specie de hominizi cu mers biped și creier mai dezvoltat decât al maimuței, Homo habilis. Acesta ar fi trăit chiar în perioada în care polii magnetici ai Pământului erau invers decât astăzi. La o nouă schimbare a polilor, lui Homo habilis ii ia locul Homo erectus, apoi omul de Neanderthal, urmat de Homo sapiens, omul actual (acum circa 40.000 de ani). Omul și polul cum s-ar zice!

Să repetăm. După Dulcan, omul a evoluat de la Australopitec la Homo sapiens în 4 salturi distincte, fiecare ocazionat de câte o iradiere făcută posibilă doar de inversarea polilor magnetici ai Pământului.

În realitate, mutațiile pot avea multe alte cauze, nu doar iradierea cu raze cosmice. De exemplu, radioactivitatea ambientală de pe pământ, erorile de copiere inevitabile. Este un fapt cunoscut că fiecare dintre noi se naște cu câteva zeci sau sute de mutații, adică inovații în ADN care nu existau la niciunul din părinți.

http://sandwalk.blogspot.ro/2013/03/estimating-human-mutation-rate-direct.html

În realitate, razele cosmice capabile să producă mutații ajung pe Pământ mereu, nu doar în cadrul unor evenimente speciale.

Nu e de mirare că Dulcan nu înțelege evoluția. Nu o cunoaște. Ce e cu adevărat ridicol e că și-a tipărit aceste convingeri evident greșite și mai mult decât atât, a fost premiat și este celebrat pentru asta.

Biologia evolutivă a dezvoltării

În fragmentul următor, Dulcan exprimă o certitudine care ulterior a fost contrazisă de o întreagă disciplină dedicată studierii modului în care se face ceea ce Dulcan afirmă cu aroganță că e imposibil.

L. Watson citează o experiență pe embrion de broască la care s-au înlocuit țesuturile ce schițau membrele superioare cu cele ce schițau membrele inferioare. Natura nu a putut fi păcălită! Ființa născută avea membrele la "locul lor" și nu cum ar fi fost de așteptat.

Practic, Dulcan sugerează că nicio modificare la nivel genetic nu poate influența dezvoltarea ulterioară a organismului. Asta e din cauză că Dulcan crede că informația legată de morfologie este stocată altundeva, în eter, într-un „câmp” (în mintea „inteligenței universale”).

Două dezvoltări științifice și tehnice contrazic aserțiunile lui Dulcan:

  1. Biologia evolutivă a dezvoltării
  2. Ingineria genetică

Fără îndoială că cei implicați în cercetările pe care le citează Dulcan nu ar fi fost de acord cu certitudinile lui. Dar ingineria genetică este o realitate, iar biologia evolutivă a dezvoltării este disciplina care documentează legătura dintre evoluție, genetică și embriogeneză. Iată niște mecanisme care documentează ceea ce Dulcan zicea că nu există:

The developmental-genetic toolkit consists of a small fraction of the genes in an organism's genome whose products control its development. These genes are highly conserved among phyla. Differences in deployment of toolkit genes affect the body plan and the number, identity, and pattern of body parts. The majority of toolkit genes are components of signaling pathways, and encode for the production of transcription factors, cell adhesion proteins, cell surface receptor proteins, and secreted morphogens, all of these participate in defining the fate of undifferentiated cells, generating spatial and temporal patterns, which in turn form the body plan of the organism.

The developmental-genetic toolkit

http://en.wikipedia.org/wiki/Evolutionary_developmental_biology#The_developmental-genetic_toolkit

Evoluția ca un proces liniar

Următorul fragment demonstrează că Dulcan vede evoluția ca un proces liniar, cu o finalitate. Această poziție nu este demonstrată, ci este doar o aserțiune. În realitate, sinteza evoluționară modernă nu pleacă de la premisa că evoluția ar avea o direcție.

Privind creierul uman ca fiind ultima verigă cunoscută în lanțul evolutiv, avem impresia că evoluția nu a avut alt scop decât perfectarea structurilor capabile să prelucreze informație - de la limitarea formelor primare la libertatea gândului desprins din materie și ridicat la înălțimea spiritului. S-ar părea că "spiritul" își sculptează în materie formele apte să-l exprime. întregul Univers ne apare ca un vast experiment al unei Inteligențe.

Alți autori adoptă o poziție mult mai modestă, recunoscând că omul este doar una din speciile de succes de pe planetă, iar succesul său este unul recent și nicidecum unul absolut:

“Because we humans are big and clever enough to produce and utilize antibiotics and disinfectants, it is easy to convince ourselves that we have banished bacteria to the fringes of existence. Don't you believe it. Bacteria may not build cities or have interesting social lives, but they will be here when the Sun explodes. This is their planet, and we are on it only because they allow us to be.” ― Bill Bryson, A Short History of Nearly Everything

Speciația

Următorul fragment demonstrează că Dulcan nu înțelege speciația:

este aberant să admiţi că întâmplarea a creat în acelaşi timp doi indivizi de sex diferit dar din aceeaşi specie ca să se poată reproduce

Nimeni, dar absolut nimeni din comunitatea științifică nu susține esențialismul, ideea că speciile sunt niște containere pentru indivizi, cu pereți bine definiți, și că evoluția ar reprezenta salturi dintr-un container preexistent în alt container preexistent.

Genetica și Teoria informației

Dulcan neagă că faptul că conținutul informațional al ADN-ului stă în secvența de nucleotide, afirmând că de fapt un „câmp energetic originar” (Dumnezeu, Inteligența universală etc.) conține, înțelege și transmite informația în mod conștient și voit.

Observaţiile grupului de cercetare de la U.C.L.A., ale lui Burr ca şi alte date sugerează aşadar existenţa unui câmp energetic matrice, organizator, pentru informaţia genetică.
nu ADN-ul deţine primul loc în transmiterea informaţiei, ci acesta este doar mijlocul prin care câmpul energetic originar transmite informaţia genetică
Am observa aici, doar în trecere, analogia dintre "Ideile" lui Platon, arhetipurile lui Jung şi aceste câmpuri energetice care par să le confirme

Vitalism

Următorul fragment demonstrează că Dulcan este adeptul vitalismului:

La oricare dintre legile cunoscute astăzi în fizică şi chimie am supune atomii elementelor existente în structura materiei vii, nu rezultă viaţă. Viaţa pare să fie "ceva" pus în materie. Materia fizică pare să fie doar vasul în care se toarnă energia vieţi. In acest sens suntem de părere că viaţa este o formă de energie esenţialmente informaţională, de o natură consubstanţială sursei originare. Pentru acest motiv credem că omul de pe Terra nu va putea crea niciodată o celulă vie.

Nu avea de unde să știe că două decenii mai târziu aserțiunea urma să îi fie invalidată, iar o întreagă disciplină, biologia sintetică, este dedicată explorării modului în care are loc ceea ce Dulcan zicea că e imposibil. Dar erau oameni în viață contemporani cu el care nu s-ar fi mirat chiar defel și ar fi putut explica că aserțiunea n-are nicio bază.

Energii pozitive și negative

Este grăitor faptul că următorul fragment este în întregime lipsit de sens.

Orice manifestare, orice atitudine şi orice gând se înscriu pe o linie pozitivă sau negativă şi sunt dublate de un câmp energetic corespunzător care, după cum am văzut, se reflectă asupra câmpului fundamental. Binele este tot ceea ce are un sens constructiv, negentropic. Iubirea, respectul, gândul pozitiv, realiza-rea unui contact psihic în permanenţă întreţinut cu sursa cosmică prin evocare, ofrande etc. înseamnă în termeni de energie crearea de câmpuri pozitive - singurele capabile să se conecteze la energia câmpului fundamental. în acest mod energia noastră de câmp individual, limitată şi epuizabilă va fi augmentată de energia câmpului fundamental, nelimitată şi eternă. Toate acţiunile, gândurile, sentimentele cu conţinut negativ se înscriu sub semnul Răului pentru că generează entropie, distrucţie. Corelaţia lor energetică va fi câmpul de energie negativă care este incompatibil în plan fizic cu câmpul fundamental şi îl singularizează pe om, expunîndu-l suferinţelor implicate de entropie.

Competență fără comprehensiune

Una din caracteristicile cele mai evidente din cartea lui Dulcan este completa lipsă de conștientizare a noțiunii de competență fără comprehensiune. Această premisă nechestionată și nedemonstrată, ideea preconcepută conform căreia este necesar ca orice fenomen să aibă la origine înțelegerea completă și planificarea inteligentă, este cea care a generat toate celelalte idei ale lui Dulcan.

De exemplu, atribuie puteri profunde de înțelegere practicienilor mistici, fără să-și pună problema că poate au dat accidental peste acele tehnici (dacă într-adevăr funcționează).

Dacă ne referim numai la Biblie, fiecare verset din ea este un monument de înţelepciune. De aceea a şi fost numită "Cartea Cărţilor". Ca să înţelegi întreaga încărcătură de simboluri este nevoie de o reală cultură. Multe din expresiile sale au intrat în limbajul cotidian ca sentinţe de înţelepciune. In ignoranţa lor, mulţi dintre cei care combat Biblia folosesc aceste expresii făcând proză fără să ştie ... Multe dintre îndrumările care vizează transformarea în plan moral şi fizic a omului dovedesc o cunoaştere a resorturilor psihologice, a unor mecanisme din fiziologia sa imposibil de înţeles prin ceea ce ştim noi astăzi despre vremurile în care au fost elaborate. Se pot da ca exemplu sistemele de antrenament psihosomatic de origine asiatică, dar unele sunt cunoscute şi în religia creştină (isihasmul spre exemplu). Abia astăzi medicina a înţeles mecanismul de feed-back în comanda voluntară a unor funcţii involuntare, dar impulsionată tocmai de aceste performanţe venite de dincolo de laboratoarele moderne. Unele simboluri utilizate sunt de o extraordinară profunzime.

Biocâmp

Dulcan adoptă pe nerăsuflate afirmațiile care sunt consecvente cu poziția lui:

William Tiller - profesor de fizică la Universitatea Stanford - emite de asemenea ipoteza conform căreia biocîmpul "ar putea fi un câmp de forţe pentru organizarea materiei vii".

Despre acest William Tiller, apărut în documentarul pseudoștiințific What the Bleep Do We Know!?, „Encyclopedia of American Loons” afirmă:

Diagnosis: Ultracrackpot and completely delusional woo-sponge, to the level where ordinary people might start to suspect fraud. But Tiller seems merely to lack any connection to reality whatsoever. http://americanloons.blogspot.ro/2013/01/388-william-tiller.html

Fotografie Kirlian

Dulcan pare să fie adeptul fără rezerve al fotografiei Kirlian, ideea conform căreia o tehnică fotografică specială pune în evidență „aura”, deci „biocâmpul” sau „sufletul”.

Thelma Moss - profesor de psihologie la Universitatea Los Angeles din California (U.C.L.A.) - se numără printre promotorii - metodei Kirlian în S.U.A.

Evident, fotografia Kirlian nu demonstrează ceea ce cred fanii pseudoștiinței că demonstrează: [3]

Premiul Academiei

Cartea a fost distinsă cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta” al Academiei Romane, în 1992. Pentru oamenii care cred că Academia este autoritatea supremă în orice materie, acest lucru este un semn că Dulcan este unul din cei mai mari savanți români, iar cartea „Inteligența materiei” chiar este o operă științifică revoluționară. Dar premiul a fost pentru filosofie, nu pentru știință.

Ironia face că Vasile Conta ar fi respins vehement cartea lui Dulcan, el fiind adeptul materialismului și ateismului.

Referințe