Placă mucoidă

From Pseudoștiința
Revision as of 13:42, 29 October 2015 by Admin (Talk | contribs)

(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)
Jump to: navigation, search

Placa mucoidă face parte dintr-o paradigmă mai largă care susţine că mâncarea pe care o ingerăm ajunge să putrezească la nivelul colonului, răspândind în circulaţia sistemică produşi toxici care determină o auto-intoxicare. Aparent, vechii egipteni susţineau această ipoteză, spunând că descompunerea bolului alimentar la nivelul intestinelor duce la eliberarea unor toxine în sânge, cauzând febră sau puroi. De-a lungul timpului, ideea a fost dezvoltată şi chiar susţinută de anumiţi medici, clismele pentru curăţarea colonului fiind folosite ca un remediu universal capabil să trateze o sumedenie de afecţiuni nespecifice. Dar, în secolul 20, când cunoştinţele medicale au beneficiat de o explozie informaţională, conceptul a început să fie infirmat de noţiunile de anatomie, fiziologie, anatomo-patologie şi a căzut în derizoriu.

De ce placa mucoidă este doar o invenţie – argumente medicale

1. Fiziologia colonului nu permite existenţa unui astfel de depozit.

2. Dacă ar fi existat, placa mucoidă s-ar fi putut observa la examenele anatomo-patologice pe fragmentele prelevate, de ex., în contextul unor intervenţii chirurgicale la nivelul colonului. Şi nu numai atunci, ci şi la o simplă examinare macroscopică, cu ochiul liber, pe care o face orice chirurg când secţionează o bucată de intestin. Foarte multe intervenţii se realizează în regim de urgenţă (în cazul unor ocluzii intestinale, de pildă), fără o pregătire prealabilă a pacientului, dar niciun chirurg nu a descris vreodată vreo depunere de placă mucoidă pe pereţii colonului. Iată ce declară dr. Uthman, medic anatomo-patolog şi Assistant Professor la University of Texas School of Medicine: „Am asistat la câteva mii de biopsii intestinale şi nu am văzut niciodată vreun depozit de placă mucoidă. Această invenţie nu are nicio bază anatomică.”

3. Placa mucoidă ar fi trebuit să se observe cu precădere în cadrul autopsiilor. Niciun medic legist nu a văzut vreodată o astfel de depunere. Aţi asistat vreodată la tăierea porcului? Niciun măcelar nu a putut să relateze vreun caz de placă mucoidă porcină, deşi ar fi fost de aşteptat având în vedere dieta porcilor domestici.

4. Nu s-a văzut vreodată placa mucoidă în cadrul unei colonoscopii. Iată ce spune dr. Diţoiu, medic gastroenterolog la Spitalul Fundeni: Am facut mii de colonoscopii si altii au facut milioane de colonoscopii, dar nici un medic nu a gasiti nici un rest de… ceva stagnand in intestin. Nici nu poate stagna ceva un timp, pentru ca acolo se produce necroza tesutului. Ţin să precizez că uneori se poate încerca o colonoscopie, în urgenţă, şi fără pregătirea prealabilă a pacientului, deşi nu e o situaţie grozavă să faci aşa ceva când încă există materii fecale în intestinul gros. Nici măcar în aceste cazuri nu s-a observat vreodată placa mucoidă.

Într-o situaţie uzuală, înainte de o endoscopie digestivă inferioară, pacienţii trebuie să-şi „spele” colonul de materiile fecale (care nu stagnează, ci sunt pur şi simplu pe făgaşul lor firesc) cu laxative osmotice de tipul Fortrans. Puteţi vedea pe youtube mii de colonoscopii. Toate înregistrările arată pereţii colonului netezi şi curaţi în urma acestui „lavaj”, precum cel din imaginea de mai sus. Cu toate acestea, niciun pacient nu îşi aminteşte să fi eliminat spectaculoasele sfori de placă mucoidă după pregătirea cu Fortrans.

5. Mai există un examen medical care ar fi putut evidenţia depunerile de placă mucoidă: irigografia, adică clisma care se face cu bariu, o substanţă radioopacă. Nu a fost consemnat niciodată în literatura medicală un caz de stenoză (îngustare a lumenului intestinal) care să nu aibă un substrat anatomo-patologic sau funcţional identificabil (tumori, boli inflamatorii etc.). Or, se presupune că placa mucoidă fix asta face: Dr. R. Anderson si dr. Jensen au mentionat in mai multe dintre lucrarile lor faptul ca acest strat se poate ingrosa cu timpul, lasand lumenul ingustat in unele cazuri cu un diametru nu mai mare decat grosimea unui creion. In astfel de situatii, placa mucoida este un obstacol major in absorbtia substantelor nutritive din colon.

Astăzi, clisma baritată nu mai este prea des folosită, colonoscopia fiind o tehnică mult superioară, cu acurateţe incomparabilă şi neiradiantă. Dar niciodată o stenoză evidenţiată la irigografie/colonoscopie nu s-a dovedit a fi produsă de prezenţa vreunei „plăci mucoide”. (aveţi mai sus în partea stângă principiul irigografiei, apoi aspectul normal al colonului în cadrul acestei investigaţii, şi puteţi observa în dreapta cum arată un caz patologic pe secvenţa de irigografie – mai exact o stenoză intestinală). În plus, placa mucoidă din colon nu ar putea să stea în calea absorbţiei substanţelor nutritive din colon, deoarece colonul oricum nu are ca principal rol absorbţia acestora (ăsta e scopul intestinului subţire).

6. Aşa cum dr. Diţoiu spunea, stagnarea conţinutului intestinal are consecinţe grave asupra sănătăţii şi, completez eu, când se întâmplă, în mod excepţional, este întotdeauna cauzată de o afecţiune specifică. O astfel de stagnare se petrece în cadrul aşa-numitului sindrom de ansă oarbă, care apare atunci când printr-o porţiune din intestinul subţire bolul alimentar nu mai circulă aşa cum ar trebui, ceea ce duce la o proliferare bacteriană anormală şi periculoasă. Acest sindrom apare, de exemplu, în patologia stomacului operat (cum ar fi în cadrul chirurgiei obezităţii), duce la probleme importante de malabsorbţie (anemie, osteomalacie, tulburări de coagulare şi altele) şi necesită tratament antibiotic sau chiar chirurgical.

7. Un caz concret de stagnare a reziduurilor fecale la nivelul colonului este următorul: uneori, la pacienţii care suferă de diverticuloză (nişte „pungi” care se formează în peretele colonului, nu se ştie încă de ce) poate apărea diverticulita.

Adică infecţia acestor „pungi” tocmai din cauza faptului că la nivelul lor pot stagna materii fecale. Ce se întâmplă în cazul ăsta? Păi, pacientul face febră, are dureri abdominale severe, iar analizele de sânge confirmă o stare infecţioasă. Uneori, afecţiunea poate duce chiar la perforaţii intestinale şi peritonită. În plus, forma acestor diverticuli favorizeză reţinerea materiilor fecale, ceea ce nu se poate întâmpla într-un colon normal sau în alte zone neafectate de diverticuli.

Da, colonul nostru poate fi afectat de o sumedenie de boli, mai mult sau mai puţin zgomotoase/grave. Însă acestea sunt întotdeauna obiectivabile, observabile cu ajutorul tehnicilor de diagnostic moderne – şi niciun medic nu a pus vreodată diagnosticul de placă mucoidă.

Referințe