Memoria apei

From Pseudoștiința
Revision as of 23:36, 23 April 2016 by Admin (Talk | contribs)

(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)
Jump to: navigation, search

Memoria apei este un concept invocat pentru a încerca să se explice „funcționarea” homeopatiei. Deși există ample dovezi că homeopatia pur și simplu nu funcționează (a se vedea pagina dedicată subiectului), asta nu i-a împiedicat pe fanii acestei teorii să încerce să-și imagineze cam cum ar putea funcționa fenomenul.

Homeopatia presupune diluarea unei substanțe în așa fel încât, practic, nu rămâne nici măcar un atom din substanța respectivă în soluția finală. Astfel, a apărut ideea că apa cumva ar „ține minte” care era substanța originală și i-ar „replica proprietățile”. În realitate, toate încercările de a demonstra științific fenomenul a eșuat, iar apa e tot apă.

Fotografiile lui Masaru Emoto sunt probabil cea mai cunoscută „dovadă” în favoarea fenomenului. Emoto a fotografiat cristale de gheață provenite din pahare cărora în prealabil li s-au transmis gânduri, fie vesele și fericite, fie sumbre și triste. Apoi a selectat poze care considera el că „ar trebui” să corespundă emoțiilor, din punct de vedere estetic. Și, de vreme ce el a făcut selecția și a lăsat deoparte pozele care nu corespundeau criteriilor estetice, evident că rezultatul selecției a fost unul unde un anumit tip de forme cristaline corespundeau apei „fericite” și alt fel de forme cristaline corespundeau apei „triste”. Departe de a demonstra vreo memorie a apei, asta demonstrează capacitatea oamenilor de a sorta poze.

Folosirea unor termeni precum „cuantic” servește să împacheteze conceptul într-o aură de plauzibilitate, pentru beneficiul publicului larg.