Jean-François Saluzzo

From Pseudoștiința
Revision as of 00:46, 4 March 2016 by Admin (Talk | contribs)

(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)
Jump to: navigation, search

Jean-François Saluzzo este un cercetător la Sanofi-Pasteur, și a publicat de-a lungul timpului mai multe articole în jurnale de specialitate. Research Gate [1] spune că are 105, iar Google Scholar [2] a găsit 261 de rezultate după numele său (dar pot fi și citări, așa că numărul e un pic mai mare decât cel real). Cele mai multe articole sunt despre vaccinuri pentru că asta e specialitatea lui Saluzzo. Nu este anti-vaccin, ba chiar e pro-vaccin.

Clipul

Mișcarea anti-vaccin promovează un video mai vechi în care, cred ei, cercetătorul Jean-François Saluzzo face niște „dezvăluiri explozive” despre cât de periculoase ar fi vaccinurile.

În realitate, ceea ce spune nu este deloc un secret, ci sunt lucruri cunoscute legate de istoria dezvoltării vaccinurilor și de dificultatea acestui proces. Traducerea e de cea mai proastă calitate pentru că traducătorul s-a gândit că ar fi bine să facă el interpretarea pentru noi în loc să traducă obiectiv ce spune Saluzzo.

Prezentarea din videoclip este făcută în mod informal unor studenți și e normal să îi avertizeze de pericolul contaminării pentru că unii dintre ei o să ajungă să lucreze în producția de vaccinuri. Ca să nu repete greșelile trecutului trebuie să le cunoască.

Conspiraționiștii anti-vaccin au luat această prezentare legată de cazuri excepționale din istoria vaccinurilor ca și cum asta ar fi realitatea vaccinării în prezent.

Contaminarea cu SV40

E o contaminare din anii ’50 [3] a vaccinului oral anti-polio. La începuturile producerii acestui vaccin, din cauză că formaldehida folosită în producție la neutralizarea agenților patogeni nu era suficient de puternică, în unele doze a supraviețuit virusul SV40. Milioane de oameni au primit acest vaccin infectat până să se descopere asta. Unele studii au sugerat că ar produce cancer la oameni (pentru că producea cancer la rozătoare), așa că de-a lungul timpului au fost făcute multe alte studii. Acestea nu au reușit să găsească vreo creștere a cazurilor de cancer din cauza vaccinului contaminat. Studiile nu sunt de cea mai bună calitate, dar sunt cele mai bune dovezi pe care le avem și nu le putem ignora. După zeci de studii, nu a fost descoperită nicio legătură. Prin comparație, când cineva afirmă că că există o legătură între vaccinurile contaminate și cancer nu se bazează pe nimic și doar speculează.

Ar putea să mai existe o astfel de contaminare în prezent? Nu, pentru că între timp au aprut metode mult mai bune de detectare a contaminărilor (ex. Polymerase Chain Reaction în anii ’80). Infecția cu SV40 a avut loc în anii ’50 când erau folosite proceduri și echipamente cu o precizie mult mai mică. Tocmai pentru că a existat un astfel de incident, companiile producătoare au mult mai mare grijă.

Contaminarea cu circovirus

Mai departe, Saluzzo vorbește despre o contaminare recentă cu circovirus a vaccinurilor contra rotavirusului și spune că „am avut noroc”. În ce constă acest noroc? În faptul că firma producătoare n-a trebuit să abandoneze vaccinul. Mai exact, contaminarea s-a produs încă de la început, dinainte să fie făcute studiile clinice pentru aprobare, dinainte să fie lansat pe piață. Asta înseamnă că atunci când a fost testat, a fost testat de fapt vaccinul contaminat. Dacă ar fi fost periculos, acest lucru ar fi fost descoperit în faza de testare. Tocmai pentru că n-a fost o contaminare periculoasă a trecut de faza de testare! Chiar și Saluzzo spune că infecția cu circovirus nu este periculoasă pentru că circovirusul nu se poate reproduce în celulele umane.

Virusul există în porci și prin urmare în multe proudse de porc și dacă ar fi avut vreun efect negativ asupra noastră am fi observat mult mai demult. Din fericire, circovirusul în cauză nu ne afectează, așa că nici cel din vaccinurile contaminate nu a fost un pericol.

De reținut: o astfel de contaminare n-ar fi trecut neobservată dacă ar fi fost periculoasă!

Contaminarea cu virusul leucozei aviare

În 1962 a fost descoperită contaminarea vaccinului contra febrei galbene cu virusul leucozei aviare. Deși au fost temeri, acest virus nu produce cancer la oameni (Waters et al., 1972). Ba mai mult de atât, nici nu infectează celule umane (Schat et al., 1972).

Vaccinul contra febrei galbene a fost produs în mod grăbit și folosit încă dinainte de a primi aprobarea pentru că în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial exista temerea că inamicii o să folosească arme biologice, printre care și infectarea cu febră galbenă, iar singura soluție pentru a proteja soldații era vaccinarea (Link; Frierson, 2010). Așa că vorbim despre o contaminare ce a avut loc probabil prin anii ’30 și care a fost descoperită prin anii ’60.

Ca să nu mai fie riscul de contaminare, în prezent toate vaccinurile ce folosesc celule aviare trebuie neapărat să fie dezvoltate folosind un stoc limitat de păsări care au fost testate riguros (Hussain et al., 2003).

Celulele MDCK

Saluzzo spune că celulele MDCK (Madin-Darby canine kidney, traduse greșit ca MDSK), folosite pentru producerea vaccinului antigripal sunt tumorigene.

Pentru producerea unui vaccin e nevoie de cele mai multe ori de o linie de celule care să fie „nemuritoare”. Dacă sunt celule obișnuite, mor după câteva ture de replicare a virusului (dacă nu chiar din prima), ceea ce nu e bine. Dacă vorbim despre virusuri vii din vaccinuri, ele trebuie să fie slăbite ca să nu mai poată produce boala, dar să fie în stare să alerteze sistemul imunitar. O metodă de slăbire (atenuare) a virusurilor să să fie trecute în mod repetat prin anumite celule astfel încât să se adapteze la acele celule și să devină astfel dezadaptate la a infecta oameni. Celulele nemuritoare sunt de mai multe tipuri, unul dintre ele fiind reprezentat de celule tumorigene precum MDCK. Bineînțeles, aceste celule nu fac parte din produsul final pentru că produsul final este purificat! (Aubrit et al., 2015)

Vaccinul antigripal nu conține celule tumorigene, ele sunt folosite doar în anumiți pași ai producției apoi sunt distruse. Iar folosirea acestor celule a fost testată foarte mult și s-a descoperit că e sigură. Vaccinurile produse pe celule MDCK sunt sigure (Medema et al., 2005; Onions et al., 2010; Gregersen et al., 2011). Nu vă lăsați speriați de anti-vacciniști.

Contaminarea cu hepatita B

O altă contaminare despre care vorbește Saluzzo este contaminarea vaccinurilor contra febrei galbene cu virusul hepatitei B în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Cum am zis și mai sus în discuția despre contaminarea cu virusul leucozei aviare, vaccinul a fost dat soldaților înainte să fie aprobat. Ba chiar mai mult, acest lucru a fost făcut deși s-au înregistrat cazuri multe de efecte adverse. A fost o decizie militară din timpul războiului. Condițiile de atunci sunt cu totul altele decât condițiile din prezent când niciun vaccin nu ajunge să fie administrat populației fără să treacă prin studii clinice și să primească aprobare.

Cum să facem un vaccin?

Saluzzo spune că nu știm cum să facem un vaccin. Bineînțeles că se referă la faptul că deși avem vaccinuri contra anumitor virusuri, nu știm automat să facem vaccinuri contra tuturor virusurilor. Avem vaccinuri contra poliomielitei, dar nu știm cum să facem unul contra HIV. Însă traducerea tendențioasă vrea să ne facă să înțelegem altceva. Vrea să ne facă să credem că nu știm nimic despre cum ar putea funcționa un vaccin, ceea ce este fals. Știm multe despre cum funcționează vaccinurile (Milligan & Barrett, 2015; Pulendran & Ahmed, 2011; Siegrist, 2008). Dar mai sunt și lucruri de învățat (Lambert et al., 2005), motiv pentru care încă nu avem un vaccin contra HIV sau contra cancerului sau unul mai bun contra tuberculozei.

Concluzii

Saluzzo prezintă mai multe cazuri din trecut în care au fost contaminate unele vaccinuri, cazuri reale din care s-a învățat de fiecare dată. Atunci când cade un avion, inginerii încearcă să afle cum a fost posibil accidentul și apoi propun îmbunătățiri. La fel e și cu vaccinurile. Când se întâmplă un accident, este investigată situația și se propun soluții care să nu permită repetarea ei. Astfel, vaccinurile devin din ce în ce mai sigure. Toate acestea accidente au fost publice și tratate în mod transparent. Toate au produs schimbări (Petricciani et al., 2014). Cele mai periculoase au fost acum mai mult de jumătate de secol. Contaminările care au avut loc de atunci până în prezent nu au avut urmări negative. Bineînțeles, nimeni nu poate garanta că n-o să se întâmple niciodată o contaminare periculoasă, dar riscul e atât de mic încât nu ar trebui să ne influențeze deloc deciziile.

Iar traducerea este un exemplu bun de încercare de manipulare. Afirmațiile sunt scoase din context, traducerea e înlocuită cu opiniile traducătorului și încearcă să facă totul să pară o mare dezvăluire.

Resurse